“-Baiatul tau este bolnav?” “-Nu, de ce?”
“-Astazi n-a fost la scoala”.
“-E adevarat?”
“-Nici ieri n-a fost”.
“-Nu mai spune”.
“-Nici alaltaieri...”
“-Ei, bine”.
“-Si am presupus ca era bolnav”.
“-Nu, nu e bolnav”.
“-Bine. Am gandit ca trebuie sa-ti spun”.
“-Multumesc”, a spus tatal si învatatorul a plecat.
Tatal a ramas ganditor. Curand a auzit poarta scartaind si a cunoscut ca baiatul venise. S-a dus sa-i deschida usa. Baiatul si-a dat seama imediat ca tatal sau stia despre cele trei zile. Tatal zise: “Vino în biblioteca, Fil”.
Fil a intrat si usa s-a închis. Tatal a zis: “Fil, învatatorul tau a fost aici astazi. El mi-a spus ca astazi n-ai fost la scoala, nici ieri, nici alaltaieri. Noi am presupus ca tu ai fost. Cel putin asa ne-ai lasat sa întelegem. Nu-ti poti da seama cat de rau m-am simtit. Am avut încredere în tine. Totdeauna mi-am spus: “Pot sa ma încred în fiul meu, Fil”. Si iata ca ai nutrit o minciuna timp de trei zile. Nu-ti pot spune cît de rau ma simt”.
Pentru Fil a fost greu de suportat sa i se vorbeasca atat de linistit. Daca tatal sau i-ar fi vorbit cu asprime sau l-ar fi chemat la o parte sa-l bata cu nuiaua, nu i s-ar fi parut atat de greu. Dupa o scurta pauza, tatal i-a zis: “Fil, sa îngenunchiem pentru rugaciune”. Din ce în ce îi era tot mai greu lui Fil. El n-ar fi voit sa se roage chiar atunci. Dar au îngenunchiat si tatal si-a revarsat întreaga inima în rugaciune. Ascultandu-i rugaciunea, baiatul a priceput cat de rau se simtea tatal datorita comportarii sale. Oarecum el s-a privit ca într-o oglinda saînd pe genunchi ca niciodata mai înainte. E ceva ciudat în legatura cu acea oglinda a îngenunchierii. Multor oameni nu le place.
Apoi s-au ridicat. Ochii tatalui erau uzi de lacrimi. Si ochii lui Fil nu erau uscati. Atunci tatal a zis: “Baiatul meu, e o lege a vietii ca unde exista pacat, acolo exista suferinta. Aceste doua lucruri nu le poti desparti. Daca exista suferinta, undeva a fost pacat. Nu poti separa aceste lucruri. Acum, spuse el, tu ai gresit. In aceasta casa eu reprezint pe Dumnezeu. Asa ca vom face astfel: Tu vei merge în camera de sus si îti voi aduce un pat acolo. La timpul potrivit vei servi masa acolo si vei sta acolo atata vreme cat ai mintit - trei zile si trei nopti.
Fil n-a scos o vorba. Au mers sus, patul a fost facut si tatal l-a sarutat pe baiat si l-a lasat singur cu gandurile lui. Cînd a venit timpul cinei, statal si mama s-au asezat sa manance. Totusi nu puteau manca, gîndindu-se la baiat. Cu cat mestecau mai mult, cu atat mancarea parea mai uscata în gura lor. Si înghiteau cu noduri.
Apoi s-au asezat pe fotolii. Tatal a luat ziarul sa-l citeasca si mama a început sa coase. In seara aceea el nu putea vedea bine - ochelarii, degur. I-a luat de la ochi, i-a sters si atunci a constatat ca tinuse ziarul invers. Ea încerca sa coase si firul s-a rupt. Se parea ca nu poate înnoda firul de ata.
Curand ceasul a batut ora noua, apoi zece, ora cand de obicei se retrageau la culcare. Ea a întrebat: “Nu te duci la culcare?” El a raspuns: “Cred ca înca nu ma duc. Tu poti merge”. “Nu, cred ca voi mai zabovi si eu”. Ceasul arata ora unsprezece si apoi aproape doisprezece. Atunci au încuiat usa si au mers în dormitor, dar nu pentru a dormi. Fiecare se facea ca doarme. Curand ea a zis: “De ce nu dormi?” El raspunse dulce: “De unde stii ca nu dormeam? Tu de ce nu dormi?” “Nu pot, gandindu-ma la baiat ca e acolo sus”. “Aceasta-i si problema mea”, raspunse el. Ceasul arata doisprezece, apoi unu si doua, dar somnul nu venea.
In cele din urma el zise: “Draga mea, eu nu mai pot sta aici. Ma duc sus la Fil”. Si-a luat perna si încetisor a parasit camera, a urcat scarile si a deschis usor ca nu cumva sa-l trezeasca pe baiat daca ar fi dormit. A pasit încet pana la coltul de langa fereastra si privea. Fil statea acolo treaz, cu ceva scanteind în ochii lui si care pareau ca se prelungeau pe obraji. Tatal a intrat sub cearceaf langa baiat si si-au trecut fiecare mainile dupa gatul celuilalt, caci ei au fost totdeauna cei mai buni prieteni - tatal si fiul - si lacrimile lor s-au împreunat pe obrajii lor. Apoi au adormit. In seara urmatoare tatal a zis: “Noapte buna, draga, ma duc la Fil”. Si a doua noapte el a dormit sus cu baiatul. A treia seara iarasi a zis: “Draga, noapte buna. Iarasi merg sus la baiat”. Si a treia noapte el a dormit în acelasi loc al pedepsei împreuna cu fiul sau. Nu este surprinzator faptul ca baiatul acela, aînd a crescut mare, a devenit un misionar pentru Isus în inima Chinei. Acel tata este o imagine omeneasca a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate alunga pacatul. El este aici. El nu poate înlatura suferinta, caci suferinta aduce marturie ca ceva este gresit în lume. Asa ca Dumnezeu a venit aici în persoana Fiului Sau si Si-a dat viata în locuinta mortii în locul omului. Acesta este Dumnezeu - Dumnezeul nostru. El vine si Isi pune viata alaturi de viata mea si a dumneavoastra si ne face sa uram pacatul si sa dorim sa fim curati.
