O infatisare a iubirii lui Dumnezeu

  Un pastor, care traia într-un orasel din Noua Anglie, avea un fiu de aproape 14 ani, care era elev la scoala. Intr-o dupa amiaza, învatatorul a venit acasa, cautand pe tatal baiatului si i-a zis:
“-Baiatul tau este bolnav?” “-Nu, de ce?”
“-Astazi  n-a fost la scoala”.
“-E adevarat?”
“-Nici ieri n-a fost”.
“-Nu mai spune”.
“-Nici alaltaieri...”
“-Ei, bine”.
“-Si am presupus ca era bolnav”.
“-Nu, nu e bolnav”.
“-Bine. Am gandit ca trebuie sa-ti spun”.
“-Multumesc”, a spus tatal si învatatorul a plecat.
   Tatal a ramas ganditor. Curand a auzit poarta scartaind si a cunoscut ca baiatul venise. S-a dus sa-i deschida usa. Baiatul si-a dat seama imediat ca tatal sau stia despre cele trei zile. Tatal zise: “Vino în biblioteca, Fil”.
   Fil a intrat si usa s-a închis. Tatal a zis: “Fil, învatatorul tau a fost aici astazi. El mi-a spus ca astazi n-ai fost la scoala, nici ieri, nici alaltaieri. Noi am presupus ca tu ai fost. Cel putin asa ne-ai lasat sa întelegem. Nu-ti poti da seama cat de rau m-am simtit. Am avut încredere în tine. Totdeauna mi-am spus: “Pot sa ma încred în fiul meu, Fil”. Si iata ca ai nutrit o minciuna timp de trei zile. Nu-ti pot spune cît de rau ma simt”.
   Pentru Fil a fost greu de suportat sa i se vorbeasca atat de linistit. Daca tatal sau i-ar fi vorbit cu asprime sau l-ar fi chemat la o parte sa-l bata cu nuiaua, nu i s-ar fi parut atat de greu. Dupa o scurta pauza, tatal i-a zis: “Fil, sa îngenunchiem pentru rugaciune”. Din ce în ce îi era tot mai greu lui Fil. El n-ar fi voit sa se roage chiar atunci. Dar au îngenunchiat si tatal si-a revarsat întreaga inima în rugaciune. Ascultandu-i rugaciunea, baiatul a priceput cat de rau se simtea tatal datorita comportarii sale. Oarecum el s-a privit ca într-o oglinda saînd pe genunchi ca niciodata mai înainte. E ceva ciudat în legatura cu acea oglinda a îngenunchierii. Multor oameni nu le place.
   Apoi s-au ridicat. Ochii tatalui erau uzi de lacrimi. Si ochii lui Fil nu erau uscati. Atunci tatal a zis: “Baiatul meu, e o lege a vietii ca unde exista pacat, acolo exista suferinta. Aceste doua lucruri nu le poti desparti. Daca exista suferinta, undeva a fost pacat. Nu poti separa aceste lucruri. Acum, spuse el, tu ai gresit. In aceasta casa eu reprezint pe Dumnezeu. Asa ca vom face astfel: Tu vei merge în camera de sus si îti voi aduce un pat acolo. La timpul potrivit vei servi masa acolo si vei sta acolo atata vreme cat ai mintit - trei zile si trei nopti.
   Fil n-a scos o vorba. Au mers sus, patul a fost facut si tatal l-a sarutat pe baiat si l-a lasat singur cu gandurile lui. Cînd a venit timpul cinei, statal si mama s-au asezat sa manance. Totusi nu puteau manca, gîndindu-se la baiat. Cu cat mestecau mai mult, cu atat mancarea parea mai uscata în gura lor. Si înghiteau cu noduri.
   Apoi s-au asezat pe fotolii. Tatal a luat ziarul sa-l citeasca si mama a început sa coase. In seara aceea el nu putea vedea bine - ochelarii, degur. I-a luat de la ochi, i-a sters si atunci a constatat ca tinuse ziarul invers. Ea încerca sa coase si firul s-a rupt. Se parea ca nu poate înnoda firul de ata.
   Curand ceasul a batut ora noua, apoi zece, ora cand de obicei se retrageau la culcare. Ea a întrebat: “Nu te duci la culcare?” El a raspuns: “Cred ca înca nu ma duc. Tu poti merge”. “Nu, cred ca voi mai zabovi si eu”. Ceasul arata ora unsprezece si apoi aproape doisprezece. Atunci au încuiat usa si au mers în dormitor, dar nu pentru a dormi. Fiecare se facea ca doarme. Curand ea a zis: “De ce nu dormi?” El raspunse dulce: “De unde stii ca nu dormeam? Tu de ce nu dormi?” “Nu pot, gandindu-ma la baiat ca e acolo sus”. “Aceasta-i si problema mea”, raspunse el. Ceasul arata doisprezece, apoi unu si doua, dar somnul nu venea.
   In cele din urma el zise: “Draga mea, eu nu mai pot sta aici. Ma duc sus la Fil”. Si-a luat perna si încetisor a parasit camera, a urcat scarile si a deschis usor ca nu cumva sa-l trezeasca pe baiat daca ar fi dormit. A pasit încet pana la coltul de langa fereastra si privea. Fil statea acolo treaz, cu ceva scanteind în ochii lui si care pareau ca se prelungeau pe obraji. Tatal a intrat sub cearceaf langa baiat si si-au trecut fiecare mainile dupa gatul celuilalt, caci ei au fost totdeauna cei mai buni prieteni - tatal si fiul - si lacrimile lor s-au împreunat pe obrajii lor. Apoi au adormit.  In seara urmatoare tatal a zis: “Noapte buna, draga, ma duc la Fil”. Si a doua  noapte el a dormit sus cu baiatul. A treia seara iarasi a zis: “Draga, noapte buna. Iarasi merg sus la baiat”. Si a treia noapte el a dormit în acelasi loc al pedepsei împreuna cu fiul sau. Nu este surprinzator faptul ca baiatul acela, aînd a crescut mare, a devenit un misionar pentru Isus în inima Chinei.  Acel tata este o imagine omeneasca a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate alunga pacatul. El este aici. El nu poate înlatura suferinta, caci suferinta aduce marturie ca ceva este gresit în lume. Asa ca Dumnezeu a venit aici în persoana Fiului Sau si Si-a dat viata în locuinta mortii în locul omului. Acesta este Dumnezeu - Dumnezeul nostru. El vine si Isi pune viata alaturi de viata mea si a dumneavoastra si ne face sa uram pacatul si sa dorim sa fim curati.

A trece prin vai intunecate

 

                                           Cum sa faci fata necazurilor

Am o ghicitoare pentru voi in dimineata aceasta. Ce se intampla intr-un loc unde ai numai soare in fiecare zi si nici un pic de ploaie? Stiti ce se intampla? Devine desert. Acesta este un lucru interesant. Pentru a avea o vegetatie verde luxurianta ai nevoie de ploaie. Vin furtuni. Asadar pentru a avea vai luxuriante ai nevoie de ploaie. Acest adevar este valabil si pentru vietile noastre.

In Biblie exista multe vai care sunt percepute drept probleme. Iosua vorbeste despre Valea Nenorocirilor. Psalmul 84 vorbeste despre Valea Plangerii. Osea aminteste despre Valea Ingrijorarilor. Chiar in tara noastra exista o vale celebra cu denumirea de Valea Mortii. 

Astazi vom vorbi despre o vale. Urmariti impreuna cu mine in timp ce citesc Psalmul 23 versetul 4.

Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de nici un rau, caci Tu esti cu mine. Toiagul si nuiaua Ta ma mangaie. Psalm 23:4

In Israel chiar exista o vale cu numele Valea Umbrei Mortii. Este foarte adanca. Este abrupta. Este un canion foarte ingust. Soarele strabate pana in adancurile ei doar cand este amiaza. In restul timpului valea este intunecata. Probabil ca David si-a condus oile prin aceasta vale atunci cand a mai crescut. Cum faceti fata vailor intunecate din viata dumneavoastra? Vreau sa va prezint 5 lucruri despre vaile intunecate.

1. Vaile intunecate NU POT FI EVITATE.

Ele vor aparea in viata – puteti fi siguri de aceasta. Este posibil ca sa te apropii de una chiar acum sau sa fii chiar in mijlocul, ori pe culmea unei vai chiar in acest moment. Nu conteaza ca vaile intunecate nu pot fi evitate. Iov 5:6 spune: “Nenorocirea nu rasare din tarana, si suferinta nu incolteste din pamant.”

2. Vaile intunecate NU POT FI PREZISE.

Nu le poti planifica sau stabili un timp. Vaile intunecate vin neprogramate. De obicei, ele apar in cele mai proaste momente – cand nu ai timp si cand esti nepregatit. Ati avut vreodata pana tocmai intr-un moment fericit? De obicei acestea vin atunci cand ar trebui sa ajungem intr-un anume loc si suntem in criza de timp. Cititi Ieremia 4:20 care spune:

Se vesteste daramare peste daramare, caci toata tara este pustiita; colibele imi sunt pustiite deodata, si corturile intr-o clipa! Ieremia 4:20

3. Vaile intunecate sunt IMPARTIALE.

Nimeni nu este imun. Nimeni nu scapa de problemele vietii. Toti avem probleme – si cei buni si cei rai. Problemelor nu le pasa cat de bun sau cat de rau esti. Una din primele reactii pe care o manifestam cei mai multi dintre noi este de a intreba, “De ce eu?” Adevarata intrebare pe care ar trebui sa ne-o punem ar trebui sa fie, “De ce nu eu?” Crezi ca poti fi scutit de probleme? Problemele se intampla fiecaruia – inclusiv tie. Matei 5:45 spune urmatoarele: “El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni, si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.” Matei 5:45

De ce credem ca ar trebui sa fim scutiti de probleme?

Vestea cea buna este:

4. Vaile intunecate sunt TEMPORARE.

Ele au un sfarsit. Ele nu sunt vesnice. Ele nu constituie domiciliul nostru stabil. Uneori cand ne aflam intr-o vale intunecata ne gandim ca suntem intr-o pestera fara iesire. Nu este asa – vaile intunecate sunt asemenea unui tunel. Exista o lumina la celalalt capat. Necazurile din viata nu vin pentru a ramane – ele vin si trec. 1 Petru 5:10 spune: „Dumnezeul oricarui har, care v-a chemat in Hristos Isus la slava Sa vesnica, dupa ce veti suferi putina vreme, va va desavarsi, va va intari, va va da putere si va va face neclintiti.” 1 Petru 5:10

Chiar daca traiesti 80 sau 90 de ani si ai probleme toata viata – aceasta reprezinta atat de putin fata de miile si milioanele de ani din cer – fara probleme. Cinci minute petrecute in scaunul dentistului pentru a curata o carie pot parea o vesnicie – in realitate nu a trecut decat putin timp care a produs insa un rezultat mare – dinti buni si sanatosi. Problemele sunt temporare – cerul este vesnic.

5. Vaile intunecate au un SCOP.

Dumnezeu are un motiv pentru care te poarta prin vai intunecate. Chiar daca ai o vale plina de nesiguranta, deznadejde, descurajare sau infrangere – Dumnezeu are un scop in spate. Noi credem ca vaile sunt anormale – ele nu sunt – ele reprezinta parti naturale ale peisajului. Exista vai financiare, vai relationale, vai emotionale, exista tot felul de vai in vietile noastre. Veti trece prin ele. Cititi ce spune 1 Petru 1:6.7: „In ea voi va bucurati mult, macar ca acum, daca trebuie, sunteti intristati pentru putina vreme, prin felurite incercari,  pentru ca incercarea credintei voastre, cu mult mai scumpa decat aurul care piere si care totus este cercat prin foc, sa aiba ca urmare lauda, slava si cinstea, la aratarea lui Isus Hristos…” 1 Petru 1:6-7

Acest verset imi spune doua lucruri:

A. Fiecare problema are un scop. Probleme mici sau mari, toate au un scop. Ele se afla acolo pentru a te ajuta sa fii modelat. Asa cum metalul este pus in foc pentru a fi maleabil – tot la fel trecem si noi prin problemele vietii. Focul incalzeste metalul astfel incat sa poata fi usor modelat si pentru a fi folositor.

B. Credinta este cladita in vaile vietii. Cum ai sti ca esti credincios daca nu ai face fata necredintei? Cum ai afla cata rezistenta ai daca nu ai face fata timpurilor grele? De unde ai sti sa te increzi in Dumnezeu in timpurile dificile daca nu ai trece prin ele?

Scopul lui Dumnezeu pentru viata ta nu este de a te face sa te simti confortabil. Scopul Lui este sa iti dezvolte caracterul. El te pregateste pentru vesnicie.

CE SA FACEM CAND TRECEM PRIN VAI INTUNECATE:

1. Refuza sa fii DESCURAJAT.

Sa ne uitam din nou la Psalmul 23.

“ Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de niciun rau, caci Tu esti cu mine. Toiagul si nuiaua Ta ma mangaie.” Psalms 23:4

As vrea sa observati doua lucruri importante in acest verset. Primul este: Dumnezeu nu intra in panica cand tu treci printr-o problema. Dar nici oile Lui. Imaginea pe care o obtinem din acest verset este ca nici oile nu se tem cand trec printr-o vale. Uitati-va din nou la acest verset. Observati ca spune „umblu” prin vale. Nu spune „alerg”. Nu spune „ tremur”. Nu spune, „Dardai in papuci”. Nu. Spune „umblu”. Merg sigur pe mine – imi iau timp pentru asta. Nu intru in panica.

Al doilea lucru la care as vrea sa va uitati sunt cuvintele, „nu ma tem”. Incercuiti aceste cuvinte – „nu ma tem”. Aceasta este o problema de alegere. „Nu ma tem” sa depasesc aceasta problema. Cu ajutorul lui Dumnezeu, „nu ma tem” sa ies din aceasta problema in care singur am intrat. (Nota trad. In engleza “I will not fear” este la timpul viitor, adica „nu ma voi teme”.)

Refuza sa fii descurajat. Nu poti merge in jurul vaii. Nu poti merge pe sub vale. Nu poti trece peste vale. Trebuie sa mergi prin vale. Dar – „nu ma tem de niciun rau”. Nu imi va fi frica. Refuz sa ma tem. Voi trece prin aceasta vale.

Dar aceasta inseamna mai mult decat sa iti doresti sa treci peste problemele tale. Exista un motiv pentru care trebuie sa refuzi sa fii descurajat. Uitati-va la propozitia urmatore din versetul 4 „caci Tu esti cu mine” Psalm 23:4.

Dumnezeu este cu tine la fiecare pas. Dumnezeu iti promite ca va fi prezent.

2. Increde-te in PREZENTA lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu te lasa singur. In versetul 4 din Psalm este o mare schimbare in limbaj. Pana la acest punct toate pronumele sunt la persoana a treia. „El ma paste”. „El ma duce”. „El imi invioreaza sufletul”. Acum pronumele se schimba de la persoana a treia la persoana a doua. „Tu esti cu mine. Toiagul si nuiaua Ta ma mangaie.” Deodata ceea ce parea a fi departe devine foarte apropiat. Cand treci prin vai intunecate nu vrei sa vorbesti despre Dumnezeu – vrei sa vorbesti cu Dumnezeu. Religia devine relatie. Dumnezeu spune „Eu sunt cu tine. Eu te voi lua de mana. Te voi conduce prin aceasta.” Atunci cand trecem prin vai intunecate vrem sa stim ca Dumnezeu se afla acolo. Acolo prin vaile intunecate este testata credinta ta.

“ Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului." Matei 28:20

3. Increde-te in PROTECTIA lui Dumnezeu.

David ne reaminteste ca Dumnezeu are un toiag si o nuia pentru a ne proteja. Toiagul si nuiaua sunt unelte de baza pentru un pastor. Toiagul are de fapt jumatate de metru si are un ciot la capat. Pastorii invata sa foloseasca toiagul ca o arma de aparare impotriva oricarui pericol asupra oilor. Pastorii folosesc toiagul pentru a-si proteja turma.

Nuiaua este un bat lung cu un nod la un capat. Nuiaua este folosita pentru a feri oile de a cadea in prapastii sau pentru a le aduce mai aproape de pastor. Dar adevarul este ca pastorul se afla acolo pentru a-Si proteja oile. Dumnezeu ne-a promis protectia Sa.

„Tatal Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decat toti; si nimeni nu le poate smulge din mana Tatalui Meu.” Ioan 10:29

As vrea sa inchei cu trei ganduri despre umbre.

1. De obicei, umbrele sunt MAI MARI DECAT IN REALITATE. Frica este, de obicei, mai mare decat problemele care apar.

B. Umbrele NU TE POT RANI. Ai fost vreodata calcat de o umbra? Este o mare diferenta intre un camion si o umbra. Umbrele nu te pot rani – ele doar te pot speria.

C. Umbrele apar doar atunci cand esixta o SURSA DE LUMINA. Te poti afla intr-o vale intunecata chiar acum – dar la capatul tunelului este lumina. Biblia spune ca Dumnezeu este lumina – si ca in El nu este intuneric. Increde-te in El. Crezi in El.

Depasind ura

Il asteptam pe Domnul .  Asteptam ploaia tarzie.  Impotmoliti in ghemul pacatelor, incercand sa ne desfacem din stransoarea lui, dar incurcandu-ne parca tot mai mult.  Nu stim de unde si cu ce sa incepem…poate sa ne lasam de carne, sau poate sa ne lasam de audiovideomundo, sau poate sa ne suavizam un pic tinuta…
Autoarea Ellen White  prin inspiratie divina ne da o pista – EGOISMUL – cap de lista al pacatelor ( Marturii, volumul 4, cap. 29).
Exista ceva esential in viata unui crestin, un lucru pe care egoismul nu ne va permite niciodata sa-l obtinem, la care datorita lui, nu vom avea niciodata sansa sa ajungem – iertarea!   A IERTA  si A FI IERTAT ! Sarea crestinismului. Rugaciunea Tatal nostru ne invata ca avem nevoie sa iertam si sa fim iertati. Si raportul este foarte clar, masura este stabilita.  Biblia este plina de istorii si exemple in acest sens: David, cu psalmii sai sfasietori intr-un sens foarte literal, Esau si Iacov fiecare in parte experimentand un schimb radical de atitudine in urma „luptei cu Dumnezeu”,  Saul – un caz nefericit, in care sentimentul de ura a distrus propria sa viata spirituala, psihica si in final - ca o consecinta – moartea fizica ,  si lista poate continua;
Dar avem o veste buna: nu este rau sa te superi!  „Maniati-va si sa nu pacatuiti”. (Efeseni 4,26). Exista un timp si un loc unde mania, supararea, indignarea nu sunt emotii pacatoase, ele pot fi semnul unei personalitati sanatoase , un indiciu precum durerea ca ceva nu functioneaza bine;  doar ca textul continua: „sa nu apuna soarele peste mania voastra”; lasat peste noapte, ca niste gazde bune  vom fi tentati sa alimentam  resentimentul , iar el va fi tentat sa explodeze, ruinandu-ne viata.
Se spune ca razbunarea e chestiune de revansa; poate ca da, dar nu noi trebuie sa ne asumam „restituirea”; facand astfel vom deschide un cerc vicios si ne vom victimiza la nesfarsit; razbunarea e a  Domnului: „Nu zice – ii voi intoarce eu raul!  Nadajduieste in Domnul si El te va ajuta!” (Prov. 20, 22)
 „Doar iertarea ne va elibera de nedreptatea altora!”, arata teologul Romano Guardini.
 Ura nu vine singura,  aduce cu sine  o caravana de probleme:
- cu alimentatia, alcoolul sau droguri, evadarea in aceste „amortizoare” de durere;
- o racire spirituala, acea senzatie de pietrificare a simturilor, neputinta de relaxare, incapacitatea de a simti bucurie sau chiar tristete, de a plange, de a experimenta intimitate;
- probleme dermatologice, iritatii stomacale  sau alte simptome relationate cu stresul;
- tendinta de a pedepsi sau a pune bariere intre cel marcat de ura si copiii sai, familie sau prieteni  cand acestia se manifesta fara respect sau il ignora.
Toate aceste situatii propulseza din nou ura ascunsa si nevindecata. Ura e chestiune de orgoliu ranit; de ce i se acorda altuia ceea ce eu as merita?!  Si ce spune Domnul? Ca noi toti formam un trup si ca fiecare este pretios si valoros la locul sau cu atat mai mult cu cat suntem fideli si responsabili cu ceea ce ni s-a incredintat;  Iertarea nu ignora realitatea ; iertarea preda problema in mainile lui Dumnezeu; iertarea nu este o forma de a permite; este un act de credinta, este dispozitia de a astepta raspunsul Domnului asa cum El va decide sa raspunda;; iertarea ne indreapta spre Calvar; felul in care Dumnezeu ne-a iertat ne comunica faptul  ca nimeni in acest imens univers nu va putea interpreta vreodata in mod eronat ca pacatele  noastre nu sunt reale; sunt fatale; Dumnezeu nu justifica pacatul, nu-l ignora, nu-l acopera, nu-l diminueaza…Dumnezeu  IARTA pacatul, iar asta a insemnat moartea Fiului Sau.
 Nu supradimensiona problema. „Nu investi un milion de dolari intr-o campanie de ranchiuna pentru o problema care nu valoreaza mai mult de 50 de centi.”  Dumnezeu isi aminteste ca nu suntem decat praf. (Psalm 103, 14); poate ar trebui sa facem acelasi lucru in momentul acuzarii, cand piatra ne sta lipita de degete gata sa fie aruncata.
 „Cand iertam  eliberam un prizonier; dupa aceea descoperim ca prizonierul eram noi”
 Alege sa nu te superi cand te calca pe picior un orb; cu siguranta, nimeni nu se poate supara intr-o astfel de situatie; aminteste-ti ca traiesti in mijlocul unei lumi oarbe spiritual.
 Alege sa-i predai ura ta, resentimentul, mania, supararea, durerea  si furia lui Dumnezeu; El  nu va fi surprins, nici confuz, El stie situatia ta si este gata sa caute o solutie.
  Daca vreodata vei fi victima unei nedreptati dusa la capat cu scopuri politice cinice
  Daca invidia altora te va distruge pentru buna ta influenta asupra altora
  Daca vei fi tradat pentru bani de o persoana in care aveai incredere
  Daca un prieten apropiat intr-un moment de risc in loc sa te salveze va nega orice cunoastere de tine
  Daca se va face din tine un obiect de divertisment , batjocura sau tortura
  Daca in ciuda inocentei tale vei fi trimis intr-o zi la moarte
  Daca atunci cand vei agoniza in durere  altii pe langa tine vor vinde sucuri racoritoare si popcorn
AMINTESTE-TI
Isus a trecut inainte pe acest drum! Si acum este cu tine. El a ajuns in capatul acestui drum iertand, iertandu-i pe aceia care chiar in acel moment Il omorau;  si vrea ca tu sa poti ierta la fel. Distanta pe care secole de pacate au pus-o intre oameni ca un zid, Isus a venit sa o anuleze, a venit sa darame acest zid al urii, al egoismului, al neiubirii, a venit sa aduca un nou inceput pentru toti!
„ Dar acum , in Hristos Isus, voi, care odinioara erati departati , ati fost apropiati prin sangele lui Hristos. Caci El este pacea noastra, care din doi a facut unul si a surpat zidul de la mijloc care ii despartea, si, in trupul Lui a indepartat vrajmasia dintre ei…” (Efes. 2, 13, 14, 15).
Material cules, tradus si adaptat de Elena Stanescu
Sursa: „Superando el odio”
Autori: David B. Smith, E. Lonnie Melashenko
______________________________

Tudor Arghezi, Tare sunt singur Doamne si piezis....

Tare sunt singur, Doamne şi pieziş!
Copac pribeag uitat în câmpie,
Cu fruct amar şi cu frunziş
Ţepos şi aspru-n îndârjire vie.
Tânjesc ca pasărea ciripitoare
Să se oprească-n drum,
Să cănte~n mine şi să zboare
Prin umbra mea de fum.
Aştept crămpeie-n zbor de gingăşie,
Cântece mici de vrăbii şi lăstun
Să mi se dea şi mie,
Ca pomilor de rod cu gustul bun.
Nu am nectare roze de dulceaţă,
Nici chiar aroma primei agurizi,
Şi prins adănc între vecii şi ceaţă,
Nu-mi stau pe coajă moile omizi.
Nalt candelabru, strajă de hotare,
Stelele vin şi se aprind pe rând
în ramurile-ntinse pe altare -
Şi te slujesc; dar,
Doamne, până când?
De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte
Şi de-a rodi metale doar, pătruns
De grelele porunci şi~nvăţăminte,
Poate că, Doamne, mi-este de ajuns.
în rostul meu tu m-ai lăsat uitării
Şi mă muncesc din rădăcini şi sânger.
Trimite, Doamne, semnul depărtării,
Din când în când, câte un pui de înger,
Să bată alb din aripă la lună,
Să-mi dea din nou povaţa ta mai bună.